De prin viață …

… De prin viață adunate și oricât am nega sau oricât ne-am dori să nu se simtă, există și un altfel de durere,pe care sufletul o poartă și nu o va spune niciodată…

„… Aș vrea să-mi citești în suflet și să simți cât de tare mă doare lipsa ta, mamă… Nu mai sunt demult copilul acela micuț, învățat să tacă, să asculte fără să pună întrebări și să accepte ce i se oferă!… Îmi lipsești, mamă!… Acum sunt suficient de mare, încât să știu ce înseamnă să fii mamă… Știi… mi-ai lipsit toți acei ani, în care te-am căutat, te-am strigat și te-am rugat să vii și doar absența ta îmi răspundea într-una! Nu-mi aduc aminte de plimbări făcute împreună, cu drag, nici de clipe petrecute prin magazine, încercând să te amăgesc să-mi cumperi o rochiță, să-ți bat din picior, ca un copil alintat, până mi-ai fi făcut moftul… pentru că lipsesc ! Altele sunt clipele care-mi străbat mintea, prea pline de lacrimi și stomacuri goale, prea tremurate de frig și plânsete triste, prea multe sub cerul liber al nopții, prea obosite și pierdute printre străini, prea nepăsătoare și dureroase… Îți simt lipsa, mamă!… Acum sunt mare, om la casa lui și am la rândul meu copii, mamă!… Și nu a fost clipă în care să fie nevoie de mine, ca mamă și să nu fiu acolo, pentru ei! Mi-am promis cândva și timpul a trecut, că voi fi umbra lor și asta am făcut! Modul în care i-am crescut, implicarea ta în viața lor, atenția acordată… am vrut să-ți arăt ce înseamnă să fii mamă!… Dar nu ai vrut să vezi nimic din toate astea, mamă și totuși nu disper, încă mai sper că vei pricepe într-o zi, ce înseamnă statutul de mamă! Mi-am călcat de multe ori, liniștea și fericirea în picioare, pentru tine, mamă și nici atunci nu ai văzut! Știi… un părinte nu dă naștere unui copil, ca la bătrânețe să fie obligat să-l întrețină! El o face oricum, îi va purta părintelui de grijă, dar nu din obligație, ci din iubire!… Îmi lipsești, mamă!… Ți-am spus cândva, că nu vreau acum o mamă care să mă educe, nu mai sunt la acel timp, însă am nevoie de o prietenă, căreia să-i povestesc toate gândurile, să-mi aline rănile, să-mi asculte râsetele, să fie acel tot de care nu am avut parte! M-ai refuzat, mamă! Nu, nu sunt supărată pe tine, doar mă doare!… Timpul a trecut și odată cu el, am trecut și noi și am ajuns bunică, mamă!… Și am vrut să-ți arăt ce înseamnă să fii bunică! Să-ți plângă ochii de bucurie, să nu poți scoate un cuvânt de emoție, să crezi că Universul ți-a făcut o favoare, când te-a transformat în mamă de două ori!! Dar nici acum nu ai înțeles nimic! Mamă, orgoliul ne distruge, ne mănâncă pe dinăuntru, ne înrobește sufletul, ne stoarce de putere, oare tu simți asta!? Mi-e dor de tine, mamă și îmi lipsește vocea ta, zâmbetul tău, căldura sufletului tău! Oare poți să-mi simți disperarea lipsei tale din vorbe, din lacrimi, din tăcere!? Oare poți să mă simți, mamă!?… Îmi lipsești, mamă! „

Pentru fiecare om, există un greu….

… Pentru fiecare om, există un greu…
… Am stat de vorbă și i-am simțit poverile… Era de parcă nu putea să vadă lumina și se simțea părăsită, de parcă însuși Dumnezeu ar fi dat-o uitării, când de fapt, se adâncise în propria disperare și acceptarea unei vieți pline de oameni negativi, care o trăgeau în negura durerii lor… Ascultându-i temerile, privindu-i lacrimile și auzindu-i tremurul vocii, am uitat că la rându-mi sunt un om, cu greutăți quadruple și am zâmbit, mângâindu-i umerii gârbovi și cu un glas domol, încercând să-i arăt, că orice problemă are și o rezolvare, dar toate la timpul lor și explicându-i, că Dumnezeu nu dă niciodată unui om, mai mult decât poate duce… Ce lipsește omului, e răbdarea, lipsa de încredere… M-am privit apoi în oglindă, cu lacrimi în ochi și am mulțumit Domnului pentru tot ce am și pentru ceea ce sunt și pentru sănătatea care mă urmărește și mi-am zis că sunt unul dintre cei mai bogați oameni ai acestei lumi… nu, nu în bani, nu în lucruri materiale, ci în suflet, ceva ce lipsește multora și pentru creația Ta, îți mulțumesc Doamne! De multe ori spun… omul atrage ceea ce este și niciodată nu va duce o greutate pe care sufletul lui, nu o poate suporta! Când ne e greu, să nu credeți că sunt păcatele altcuiva… nici ale tale nu sunt… doar sufletul îți este pus la încercare și credința în tine și Domnul tău!
… Totul are o rezolvare, trebuie doar să crezi!

Comandă pe Bonprix

Înainte de Crăciun mi-am făcut o comandă pe site-ul celor de la Bonprix , eu fiind client de mulți ani la ei . Am zis dacă tot vin sărbătorile să-mi aleg ceva specific perioadei 🙂 .

După cum se vede și în pozele de mai sus , mi-am ales o rochiță verde tricotată . Îmi doream de mult , acesta a venit exact cum arată în pozele de pe site Rochie tricotată cu cordon . Am rămas uimită ce material calitativ , este un tricot fin și mai subțire , ca și mărime mi sa potrivit de minune mărimea 36/38 , este un verde petrol adică mai închis .

Să fie ținuta de Crăciun perfectă am ales și un Pulover tricotat cu mâneci tip balon, nuanța am ales-o pe bej ,mărimea ca și rochița 36/38 . Este un tricot delicat și fin , eleganta și se potrivește de minune la pantaloni sau la fustă. Să fie comanda completă , mi-am luat și o pereche de Ghete , sunt scurte ,comode și se așeză frumos pe picior . Aleg site-ul celor de la Bonprix pentru că : mi se potrivesc mărimile , hainele cât și papucii au o calitate deosebită , comanda vine rapid , am și variantă de retur . Sunt încântată de site-ul lor , mulțumesc Bonprix . #bonprixitsme

E chestia aia complicat de simplă :dacă vrei cu adevărat să reușești, ai încredere în tine!

Comandă de pe Topcloset.ro

Hello ! Nu am mai scris de mult timp un articol pe blog , deși timpul meu a fost foarte prețios și mereu pe fugă , nu am apucat nici să fac un shopping cum trebuie :)) .

Noroc de site-urile online , sincer nu sunt mare fan să-mi comand online ( având experiențe neplăcute ) , dar am văzut pe site-ul celor de la Topcloset.ro câteva haine la reducere ce mi-au plăcut tare mult și m-am riscat din nou :)). Dar de data aceasta am fost surprinsă plăcut , cum sunt o mare iubitoare de rochițe, mi-am ales o rochiță albă cu flori maro și o pereche de blugi negri prespălați.

Sunt tare frumoase hainele alese de mine și spre surprinderea mea arată exact ca în pozele de pe site , mărimea corespunde perfect și material tare bun . Cu siguranță revin pe site-ul lor cu mare drag din nou . Iar vouă dacă vă atrage atenția ceva am pentru voi o surpriză , până pe data de 10.08 dacă folosiți codul : lorabeauty și aveți 10% reducere . Dacă vă plac produsele alese de mine și vă interesează , le găsiți în link-urile de mai jos : Blugi talie înaltă. Rochie plisată. Vă doresc și frumoasă și spor la shopping !

Am tot pierdut, dar am şi câştigat…

„Am tot pierdut, dar am şi câştigat…
În decursul vieţii mele, am pierdut bani, timp, oameni, dar totodată am pierdut şi firmituri din sufletul meu. Banii, nu sunt prioritari în viaţa mea, am nevoie de ei atât cât să supravieţuiesc, eu nefiind o persoană în a cărei viaţă banii sunt prioritari şi nu ei îmi decid mie soarta. Am pierdut şi timp atât de preţios, ani frumoşi din viaţa mea lângă oameni care mi-aş fi dorit să nu-i cunosc, să nu-i fi întâlnit în drumul vieţii mele. După timpul trecut pe lângă mine, voi plânge. Nimeni niciodată nu mi-l va da înapoi! Am pierdut şi oameni, unii care mi-au marcat intreaga existenţă şi fără de care azi, nu aş fi omul care sunt. Îi port cu drag în suflet, rugându-mă ca de acolo de unde sunt ei acum, să lumineze uneori nopţile negre ale vieţii mele, să îmi dea tăria de a putea trece peste toate hopurile pe care viaţa mi le scoate în cale. La unii oameni am renunţat eu, constatând că pentru liniştea sufletului meu, este esenţial să fac o schimbare radicală în propia-mi viaţă, să iau un burete şi să încep să şterg, atât oamenii cât şi amintirile legate de ei. Uşor de spus, dar atât de greu de făcut. Şi totuşi.... Am descoperit că într-o mână de om cât sunt, zace un munte de granit, am descoperit forţă de care nu eram conştient că o dobândesc. Azi nu mai sunt omul de ieri, mâine nu voi mai fi omul de azi, fiindcă viaţa mă schimbă şi mă modelează constant clipă de clipă, zi după zi.
Dacă am regrete? Am atât de multe, încât aş putea scrie întregi romane. Dar la ce mi-ar folosi? Aşadar, le iau ca pe lecţii de viaţă, din fiecare regret în parte trăgând concluzii care să îmi fie benefice pentru drumul ce încă îl am de parcurs. „

Sunt totuși clipe…

…….. Sunt clipe în care mă opresc din drumul meu și privesc în urmă.. Îmi privesc prin oglinda sufletului anii care au trecut peste mine și felul în care eu i-am simțit.. Îmi aduc aminte atât de multe momente, cu o exaccitate atât de precisă, de parcă le-aș trăi din nou.. Nu am crezut niciodată că voi fi unde sunt, că voi face ce fac și știi ceea ce știu, nici măcar în vise nu am visat.. Ani de zile nu am avut ce am acum și nici posibilități să-mi îndeplinesc dorințele.. De cele mai multe ori, le țineam adânc îngropate în mine, pentru că știam că nu le pot îndeplini.. .. Deschid frigiderul și-l văd mult prea plin și îmi amintesc cât de gol era cândva.. Privesc mașina de spălat și îmi aduc aminte, orele întregi în care mâinile mele se umpleau de răni și deveneau precum hârtia creponată.. Deschid dulapul plin de haine și îmi amintesc cât de fericită eram când în dar primeam câte o bluziță uzată.. Nu mi-e rușine să recunosc că am avut o viață grea, pentru că așa am învățat ce înseamnă valoarea fiecărui lucru.. Am dus poveri pe care nu credeam că voi fi în stare să le trec, însă am descoperit că umerii mei sunt mai puternici decât pot să cred.. Am vărsat izvoare de lacrimi, fără ca cineva să le vadă, noapte de noapte, ca următoarea zi, să-mi aștern cel mai frumos zâmbet pe chip.. Când credeam că lumea mi se destramă, găseam undeva adânc în sufletul meu, forța de a merge mai departe.. De multe ori, mă simt pierdută și tristă și la fel ca în timpurile de demult, îmi fac din noapte scut și-mi șterg tăcută ochii obosiți și înlăcrimați, fără ca nimeni să vadă.. Mi-am împărțit sufletul în bucățele și aproape că am uitat să mai simt pentru mine.. Știu că viața încă nu a terminat cu mine și că drumul meu încă nu a ajuns la final.. Încă mai sunt surprize ce mă așteaptă și încă mai sunt poveri pe care umerii mei vor trebui să le ducă.. Știu că ochii mei vor mai plânge și că zâmbetele îmi vor fi scut.. Când viața va termina cu mine, sper doar că voi rămâne o amintire plăcută pentru fiecare.. Chiar și la final, speranța este ultima invocată!

Clipe din viață

…….. Sunt clipe în care mă opresc din drumul meu și privesc în urmă.. Îmi privesc prin oglinda sufletului anii care au trecut peste mine și felul în care eu i-am simțit.. Îmi aduc aminte atât de multe momente, cu o exaccitate atât de precisă, de parcă le-aș trăi din nou.. Nu am crezut niciodată că voi fi unde sunt, că voi face ce fac și știi ceea ce știu, nici măcar în vise nu am visat.. Ani de zile nu am avut ce am acum și nici posibilități să-mi îndeplinesc dorințele.. De cele mai multe ori, le țineam adânc îngropate în mine, pentru că știam că nu le pot îndeplini.. .. Deschid frigiderul și-l văd mult prea plin și îmi amintesc cât de gol era cândva.. Privesc mașina de spălat și îmi aduc aminte, orele întregi în care mâinile mele se umpleau de răni și deveneau precum hârtia creponată.. Deschid dulapul plin de haine și îmi amintesc cât de fericită eram când în dar primeam câte o bluziță uzată.. Nu mi-e rușine să recunosc că am avut o viață grea, pentru că așa am învățat ce înseamnă valoarea fiecărui lucru.. Am dus poveri pe care nu credeam că voi fi în stare să le trec, însă am descoperit că umerii mei sunt mai puternici decât pot să cred.. Am vărsat izvoare de lacrimi, fără ca cineva să le vadă, noapte de noapte, ca următoarea zi, să-mi aștern cel mai frumos zâmbet pe chip.. Când credeam că lumea mi se destramă, găseam undeva adânc în sufletul meu, forța de a merge mai departe.. De multe ori, mă simt pierdută și tristă și la fel ca în timpurile de demult, îmi fac din noapte scut și-mi șterg tăcută ochii obosiți și înlăcrimați, fără ca nimeni să vadă.. Mi-am împărțit sufletul în bucățele și aproape că am uitat să mai simt pentru mine.. Știu că viața încă nu a terminat cu mine și că drumul meu încă nu a ajuns la final.. Încă mai sunt surprize ce mă așteaptă și încă mai sunt poveri pe care umerii mei vor trebui să le ducă.. Știu că ochii mei vor mai plânge și că zâmbetele îmi vor fi scut.. Când viața va termina cu mine, sper doar că voi rămâne o amintire plăcută pentru fiecare.. Chiar și la final, speranța este ultima invocată!

De vrei să mă cunoști!

Vrei să mă cunoști? Atunci nu-mi privi insistent chipul și nu-mi pune etichete definitive după ce m-ai ascultat rostind doar câteva cuvinte.
Nu-mi evalua inteligența raportându-te la studii sau la condiția mea socială; nu-mi aprecia maturitatea emoțională raportându-te la vârsta mea biologică și nu crede că-mi cunoști educația după ce ai stat în preajma mea doar câteva secunde.
Nu mă analiza prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că, indiferent cât de multe aș avea, ele nu arată că am tot ceea ce-mi trebuie; indiferent cât de puține aș avea, asta nu arată că-mi lipsește ceva.
Nu asculta poveștile altora despre mine și nu mă privi prin ochii celorlalți, pentru că fiecare om mă vede diferit și prea puțini sunt aceia care mă văd așa cum sunt cu adevărat.
Nu-mi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile ce au dus la săvârșirea lor. Nu poți judeca omul după o singură faptă, așa cum nu poți judeca eternitatea după o singură zi.
Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu – există motive întemeiate pentru care aceștia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg, să-i alung, să-i părăsesc.
Nu mă judeca după o vorbă, o faptă, o iubire.
Sunt mai profundă de atât.
Vrei să mă cunoști cu adevărat?
Atunci vino și trăiește alături de mine o vreme. Vino în casa mea, în viața mea și, dacă o să te încumeți, în sufletul meu. Doar așa ai să poți vedea tot ceea ce mi se întâmplă, tot ceea ce trăiesc, tot ceea ce iubesc, tot ceea ce simt și, da, tot ceea ce îndur.
Vino să îmi vezi toate trăirile, nu numai pe acelea pe care aleg eu să le las să se vadă. Ai să observi că nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin, de la bucurie intensă până la tristețe nemărginită. Vei avea ocazia să constați că am și eu slăbiciuni, ca toți oamenii, dar că, spre deosebire de mulți, eu găsesc puterea să mă lupt cu neputințele mele. Vino să-mi vezi și bucuriile, și necazurile, și clipele de mulțumire, și frământările interioare.
Vino să mă vezi întreagă.
Vino să mă vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum găsesc puterea să le alin durerile altora, în timp ce ale mele mă sufoc.
……

Să fie doar gânduri. .

………………… ………………
…………….. Există întotdeauna un timp pentru toate, mereu am crezut asta și încă mai cred.. Există la un moment dat o răscruce de drum, iar tu, trebuie să alegi, neștiind ce te va aștepta.. Cândva, când situația a impus–o, am promis ceva, iar eu nu promit decât arareori.. „Voi fi umbra din spatele vostru, întotdeauna, indiferent ce se va întâmpla în viețile noastre!”.. Undeva, în adâncul sufletului, conștientizam că nu va fi ceva ușor, însă nici nu-mi imaginam că timpul acela se va materializa.. Adevărat, nu prea mai am timp de mine, cu toate că ar trebui.. Mă bucur de razele de soare când mă trezesc la prânz, după un somn agitat și chinuit, prea puțin pentru liniștea mea.. Sorb cu nesaț gura proaspătă de aer, în zorii zilei, tremurând de oboseală, când alții abia reușesc să deschidă ochii somnoroși.. Îmi încânt auzul cu muzica suavă a păsărelelor și le privesc zborul vesel printre frunzele verzi ale copacilor.. Mă împiedic zâmbind fugar de picioarele trecătorilor somnoroși, care așteaptă tremurați, cu nasurile în telefoane și căștile în urechi, la semafor.. Cu ochii în lacrimi, privesc vâltoarea valurilor iscate de bacul tăcut ce-și croiește drumul, tăind râul în două cu putere și de fiecare dată gândul mă împinge tot mai aproape de margine.. de fiecare dată, îmi scutur capul cu putere și-mi plec ochii obosiți, grăbind pașii..
…………………. Niciodată poverile din suflet, nu se vor ușura, vor fi luate și dincolo de timpuri.. Cât și până când umerii mei vor duce și poverile celorlalți, nu știu și e mai bine așa.. Când în gara vieții mele, trenul se va opri, voi urca și tăcută, voi asculta urletul șinelor grăbindu-se să plece..